Cunoscute si ca "alimente bio", sau "organice", alimentele eco sunt produse de origine animala sau vegetala obtinute fara utilizarea substantelor chimice, fara adaosuri de aditivi sau alte substante sintetice, nemodificate genetic si neexpuse iradierii.
Prima mea intalnire cu alimentele eco a avut loc in magazinul Gima, la un raion dedicat lor; raion la care nu am revenit, deoarece nu aveam de gand sa cumpar vreunul dintre aceste "alimente de lux". Daca ati intrat vreodata intr-un magazin de alimente eco, sau v-ati oprit la un astfel de raion al unui supermarket, sunt sigur ca ati fost consternati de preturile produselor. A doua oara cand am venit in contact cu alimentele eco a fost in urma cu cateva zile, intr-un magazin specializat din incinta AFI Palace Cotroceni -- insotindu-mi sora curioasa care a si cumparat cateva produse. Cumuland aceasta experienta cu cea anterioara din magazinul Gima, am sa ofer cateva exemple de produse eco.
- Cicolata cu lapte; 16 lei/100g. Adica de patru ori mai scumpa decat o ciocolata Toblerone, Milka, Heidi sau Ritter Sport. Mai scumpa decat ciocolata Lindt -- care este cea mai renumita ciocolata din lume, si cea mai bine vanduta pe piata din SUA.
- Ananas uscat; 22 lei/100g. Acelasi produs costa de unsprezece ori mai putin daca este cumparat de la Sano Vita (5 lei/250g).
- Suc de mere; 12 lei/litru. Gustul sau nu mi-a inspirat un produs cu un continut de fruct de 100%, asa cum era scris pe eticheta produsului. "Continut de fruct 100%" sta scris si pe eticheta anumitor binecunoscute sucuri Granini, mult mai gustoase si al caror pret este de 6 lei/litru.
- Carnati taranesti; 55 lei/kg. Atat costa si Salamul de Sibiu, o specialitate din carne de cal.
- Sunculita afumata; 75 lei/kg.
Nu vreau sa fac trimiteri la buzunarul "romanului de rand", insa vazand aceste preturi incep sa imi sune logic afirmatiile producatorilor din industria de profil conform carora produsele eco sunt mai benefice organismului decat produsele clasice. Este normal sa fie asa, din moment ce dintr-o anumita suma de bani o dieta compusa din alimente eco este redusa drastic cantitativ; stiut fiind faptul ca nimeni nu se va infometa, in caz de necesitate consumatorul preferand sa mareasca putin bugetul alocat hranei, practica asigura eliminarea oricaror excese alimentare. Mai in gluma, mai in serios.
De ce sunt alimentele eco niste alimente de lux?
Producatorii explica fenomenul prin productivitatea redusa a unitatilor de prelucrare, fapt datorat nefolosirii stimulatorilor de crestere, a pesticidelor, a ierbicidelor si a ingineriei genetice -- toate daunatoare organismului consumatorului. Asadar, in lipsa substantelor enumerate, lipsa definitorie produselor eco, volumul de productie intr-o astfel de unitate nu poate atinge un nivel care sa permita o reducere majora a preturilor de desfacere. Insa tot producatorii sustin ca preturile produselor eco vor deveni accesibile tuturor consumatorilor pe masura ce piata de profil se dezvolta; adica odata cu o eventuala crestere a numarului de clienti.
Cu alte cuvinte, pretul produselor eco va scadea atunci cand, inmultit fiind cu un numar mare al clientilor, va genera profitul pe care producatorii il vizeaza. "O clientela redusa nu poate genera un profit satisfacator decat in conditiile in care produsele noastre sunt supraevaluate" -- este ceea ce se omite a fi spus.
Cum a devenit posibila supraevaluarea produselor naturale eco?
Pana in urma cu 60 de ani -- adica la inceputul anilor '50 -- alimentele eco constituiau standardul unic al industriei alimentare. La finalul anilor '50, industria alimentara si cea chimica si-au inceput lunga colaborare reciproc avantajoasa. In urma acestei colaborari costurile de productie ale alimentelor au inceput sa coboare, rotunjind profiturile producatorilor. Preturile de desfacere ale produselor au evoluat independent, fiind dictate de vesnicul principiu comercial al cererii si ofertei. De-a lungul ultimelor decenii, industria chimica a patruns in toate ramurile industriei alimentare si a consumabilelor de larg consum; asadar, de la hrana si produse de ingrijire si de sanatate corporala, pana la cele de cosmetica si de parfumerie, stabilind unilateral noi standarde in detrimentul consumatorului. Acestuia s-a continuat sa i se scoata din buzunar cat mai multi bani pentru niste produse a caror calitate a continuat sa scada. In acest mod, primele produse supraevaluate au devenit chiar produsele clasice.
In anii '50, industria alimentara nu si-a schimbat doar standardele de calitate, ci si pe cele de profit. Asteptarile investitorilor din acest domeniu au devenit mai mari in urma inselarii consumatorilor; in fond, cat fruct exista intr-o bautura racoritoare precum mult-promovatul "suc de portocale" Fanta? Dar compusi chimici? Ei bine, dupa ce industria alimentara a creat o "normalitate" dintr-un soi de otrava administrata lent, ea ne propune acum noul concept al "alimentatiei eco"; adica acel standard pe care l-a distrus in anii '50 de dragul unor profituri mai mari, constienta fiind de efectul negativ al schimbarii asupra sanatatii maselor. Acum, firescul de altadata este "imbracat" la tol festiv si adus dinaintea consumatorului cu titlu de moft; iar mofturile se platesc, nu?
Atunci cand standardul eco a fost abandonat, adica in anii '50, populatia planetei numara aproximativ 3 miliarde de oameni. In prezent, populatia planetei este de 7 miliarde de oameni, estimandu-se ca in urmatorii 40 de ani va atinge cifra de 12 miliarde de… guri care trebuiesc hranite. Cum unitatile de prelucrare eco au o "productivitate redusa", iar industria alimentara clasica nu va ceda teren niciodata de bunavoie, mi-e greu sa cred ca produsele eco vor deveni vreodata accesibile publicului larg.
In lipsa unei revizuiri generale a industriei alimentare si a unui program menit sa evite explozia demografica a planetei, industria alimentara eco n'are sa fie niciodata mai mult decat o afacere de nisa care va supravietui de pe urma clientilor cu dare de mana si a ratacitilor ocazionali care, in ziua de salariu, vor flirta cu iluzia unei vieti mai bune.
Trecand peste cele doua comentarii "relevante" deja existente la acest articol, consider ca d-l Stefan are dreptate deplina! Romanul copiaza doar ce e mai prost de la american (sau in cel mai bun caz copiaza o forma, fara fondul sau - asa cum s-a intamplat cu Mall-urile, care sunt mari si in State, dar au preturi MICI si sunt menite intocmai oamenilor care doresc sa se relaxeze cumparand niste produse accesibile ca pret, nu exagerate fata de produse similare gasite in magazine mai modeste din afara Mall-urilor). Pai si ce copiaza? Poate ca si americanii mancau sanatos candva, sunt convins de treaba asta. Acum insa, produsele naturale se gasesc (iar la ei acest lucru s-a intamplat cu multi ani inainte sa se fi intamplat in Romania) doar la preturi exagerat de mari (coincidenta, OARE? nu cred!) si in raioane speciale... restul produselor cica au un gust mai naspa si decat produsele din raioanele normale ale magazinelor din Romania in care se vand produse "cu aditivi si chimicale". Dar nu va faceti griji - dupa cum evoleaza lucrurile, in curand ii intrecem pe americani :)) macar la ceva sa ii intrecem.
:( mie imi place Lindt, dar cumpar rar ca-i scumpa. Mai mult sunt cu Milka si chiar nu ma plang, la 4 lei imi iau superciocolata, oferta e variata, mai sunt destule marci... Heidi, Toblerone care e super tare... Dar de aici pana la ciocolata eco pe care o stiu si eu tot din Gima..... pai frateee.. mie imi suna a snobism
Omul este cea mai spurcata specie din Univers. Nu exagerez. N'o spun pentru a starni curiozitati, ci pentru ca este purul adevar. Veti avea chiar voi opinii mai dure (...)
"Proprietarii acestei tari nu vor cetateni bine informati si bine educati capabili sa gandeasca critic. Nu vor oameni care sa fie destul de destepti pentru a sta la masa in bucatarie si a-si da seama cat de rau sunt calcati in pi- cioare de un sistem care i-a inselat in urma cu 20 de ani."
Ultima moda printre romanticii incurabili din Romania este situl CumparaoStea.ro unde -- ati ghicit! -- se vand stele verzi. Aici, pentru numai 250 de lei, vesnicii (...)
Cazul bucuresteanului de 29 de ani care a fost salvat saptamana trecuta dupa ce s-a ratacit in Muntii Bucegi mi-a adus aminte ca si eu am trecut candva printr-o (...)
"Mentalitatea japonezilor este prima piedica in calea raspandirii crestinismului in Japonia." Cam asa se pune problema intr-o revista de opinie crestina. Ma revolta (...)
Daca te tenteaza sa intrii in reteaua Status Pimp pentru a obtine un venit suplimentar depunand un efort minim, trebuie sa stii ca minime sunt si (...)
