design
cont nou
web design logo
sageata sus
read feed rss acasa stiri din politica stiri din economie stiri din societate stiri din sanatate descopera stiri mondene stiri diverse stiri externe design
parfumuri
design

Norocul este cel mai important in viata.

design
design
03 Feb. 12 | PERSONAL
Am una din zilele acelea... Ma simt la voia intamplarii. Cred ca aia care fac teoria gandirii pozitive sunt aceiasi cu cei care sustin ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic. Ambele idei sunt niste vorbe goale care nu pot iesi decat din gura unuia care inca nu s-a lovit zdravan de un obstacol.
ZOOM & GALERIE
Ceea ce am sustinut mai sus este cu titlul de principiu. Fireste ca au existat intamplari care mi-au confirmat teoria, sau, mai bine zis, situatii in urma carora am ajuns la aceasta concluzie. Insa acum nu mi s-a intamplat nimic grav, nimic care sa ma faca sa arunc cu afirmatii absolute. Desi... si intamplarile minore pot fi niste detalii care confirma o regula generala, nu? Iar regula aceea, repet, este ca nimic nu este mai important in viata ca norocul.

"Prost sa fii, noroc sa ai." Cati oameni anti-talent, neprofesionisti, incompetenti n'au ajuns sa se realizeze in viata? Pe pile, pe pup-in-curisme, nepotisme, pe "ochi dulci", sau fiindca au fost "omul potrivit la locul potrivit". Mai conteaza! In acelasi timp, exista un numar necunoscut de oameni capabili care s-au ratat fiindca n'au urmat tiparele sociale. Fie n'au fost compatibili cu tiparul, fie l-au refuzat din principiu. In fond, viata este arta compromisului, si doar curvele de ambele sexe au toate usile deschise.

Eu nu-s un om norocos. Din contra, am atras ghinionul dintotdeauna. Nimic n'a mers niciodata asa cum mi-am dorit, cu exceptia Campionatului Mondial de fotbal din Africa, editia 2010. Mi-am dorit dintotdeauna o finala Spania-Olanda, pentru ca am o feblete pentru ambele echipe, si mi-am dorit ca Spania sa castige. Atunci s-a intamplat pentru prima data ca lucrurile sa mearga fix dupa sufletul meu. Insemnatatea intamplarii a fost simbolica, fiind vorba de un spectacol sportiv.

Mini-tragedia mea are legatura cu ninsoarea. Am iubit iarna de cand ma stiu. Cand eram copil ningea mai mult, parca. Poate ca este doar impresia unui fost pitic, insa stratul de zapada era suficient de gros pentru ca noi, copiii, sa facem tranese prin el, niste coridoare peste peretii carora nu puteam vedea decat daca saream. Cand zapada nu era uscata (pulvar, cea din care nu se pot face bulgari), obisnuiam sa ridicam movilite bine batatorite al caror interior apoi il scobeam. Obtineam astfel un "hotel de gheata", o camera cu pereti de zapada. Era mai discreta decat camera mea din casa parintilor. Era discreta pentru orice copil ai carui parinti n'au stiut niciodata sa-i respecte spatiul, intimitatea.

... mda. Camerele erau intr-atat de discrete incat, intr-un rand, una din ele s-a topit sub caldura degajata de mine si o... Si cand m-am trezit era dimineata.

Imi plac plimbarile prin zapada la lasarea serii, sau cele nocturne la finalul carora nu imi mai simt picioarele de frig. Parca-i mai frumos pe intuneric, atunci cand lumina felinarelor se reflecta sub tine. Pe mine ma inspira. Iar asta fiindca, am uitat sa spun, imi plac mai ales plimbarile de-a lungul carora conversez pe diferite teme cu cineva. Insa iarna asta a cam inceput sa ma calce pe nervi. De curand mi-am cumparat prima mea masina si, fiind un viitor sofer incepator, am sperat ca acum sa nu ninga pentru a putea circula fara sa risc prea mult. Insa de nins a nins. Ideea e ca primul meu examen de traseu era programat pe 26 ianuarie, iar examenul a fost amanat datorita ninsorilor abundente. Am fost reprogramat pentru 3 februarie, adica pentru azi, numai ca si examenele de azi au fost amanate. Tot datorita ninsorilor anuntate. Iar in intervalul scurs nu au mai fost amanate examinarile in nicio alta zi. Superb, nu? Divin! Cineva acolo sus ma iubeste.

... devine enervant. Despre amanarea examenului de azi am aflat ieri, si tot ieri am taiat Bucurestiul in doua, din Dr. Taberei pana la sediul DRPCIV din Pipera, pentru a ma reprograma. Am "cheltuit" doua ore cu taxiul pe drumul supra-aglomerat dus-intors si 55 de lei pentru a afla ca "reprogramarile nu se fac astazi, fiindca examenul urma sa aiba loc maine. Reveniti marti." Grozav! Iubesc birocratia. Ca sa nu mai zic ca de-a lungul intregii acestei dimineti soselele au fost mai curate decat ieri, cand examinarile au avut loc.

II

Prietena mea se uita ieri la clipul de mai sus, cel in care este prezentat un asiatic care si-a amenajat locuinta de asa fel incat in numai 30 mp are si dormitor, si living-room, si baie, bucatarie etc. Nu este pentru prima oara cand vad lucruri de genul asta, este plin YouTube-ul de exemple similare. Da, sunt interesante, insa nu constau in nicio inginerie speciala. Eu imi imaginam asa ceva cand aveam vreo 10 ani. Nu stiu in ce masura sunt creativ, insa totdeauna mi-am imaginat... cam multe. Priveam ceva, iar daca ma interesa imi veneau in minte idei despre cum poate fi imbunatatit, sau inlocuit cu ceva mai bun. Ce sa mai! Eram inspirat. Intr-o vreme. Inca mai sunt, dar nu mai e ce-a fost.

La un moment dat devine frustrant sa vezi la TV, sau in diferite mini-documentare pe YouTube, tot felul de lucruri... sau pe strazi sa vezi automobile care au diferite functii si tehnologii noi -- mandria salonului auto! -- la care tie ti-a stat mintea candva. Cu riscul de a suna arogant, eu... si nu doar eu, cu siguranta. Insa si eu sunt o dovada vie a faptului ca mai important decat sa fii creativ este norocul de-a avea parinti care sa se intereseze de tine, ceva bani si/sau sa intalnesti in viata persoanele potrivite. Altfel te irosesti.

Aforisme

Cand cineva afirma ca "ceea ce nu te omoara te face mai puternic", compatimeste-l de indata fiindca sigur a primit candva un sut in fund, si nimic mai mult. Trauma vietii lui. Apropo de asta, "un sut in fund este un pas inainte", iar aforismul anterior cam la asta se rezuma: la mai-nimicuri. Fiindca traumele reale te macina incet, asa cum cutremurele slabesc rezistenta unei cladiri, iar cladirea respectiva se prabuseste in cele din urma la cea mai mica vibratie.

In zona Piata Moghiorosi - Poiana Muntelui din cartierul bucurestean Dr. Taberei exista un boschetar... Daca o mai trai. Am mai auzit de cativa de prin cartier ca au murit de frig in iernile trecute. Ei bine, boschetarul de care vorbesc, omul strazii de aproximativ 10 ani, a fost medic la viata lui. Intr-o zi s-a intors acasa si si-a gasit sotia in pat cu un alt barbat. De atunci omul nostru a devenit... nu ca "mai puternic". A devenit invincibil.

Stefan M.
PE ACEEASI TEMA :
NUME
E-MAIL
WWW
CUVANT
introdu cuvantul de validare
RECOMANDATE
... unde este Dumnezeul vostru?
Omul este cea mai spurcata specie din Univers. Nu exagerez. N'o spun pentru a starni curiozitati, ci pentru ca este purul adevar. Veti avea chiar voi opinii mai dure (...)
George Carlin - The American Dream
"Proprietarii acestei tari nu vor cetateni bine informati si bine educati capabili sa gandeasca critic. Nu vor oameni care sa fie destul de destepti pentru a sta la masa in bucatarie si a-si da seama cat de rau sunt calcati in pi- cioare de un sistem care i-a inselat in urma cu 20 de ani."
CELE MAI CITITE
Cumpara o stea pentru cineva drag (...)
Ultima moda printre romanticii incurabili din Romania este situl CumparaoStea.ro unde -- ati ghicit! -- se vand stele verzi. Aici, pentru numai 250 de lei, vesnicii (...)
Turistul blocat in Bucegi a fost salvat. Eu am...
Cazul bucuresteanului de 29 de ani care a fost salvat saptamana trecuta dupa ce s-a ratacit in Muntii Bucegi mi-a adus aminte ca si eu am trecut candva printr-o (...)
Japonezii prefera relatiile interumane in locul...
"Mentalitatea japonezilor este prima piedica in calea raspandirii crestinismului in Japonia." Cam asa se pune problema intr-o revista de opinie crestina. Ma revolta (...)
Status Pimp este o teapa?
Daca te tenteaza sa intrii in reteaua Status Pimp pentru a obtine un venit suplimentar depunand un efort minim, trebuie sa stii ca minime sunt si (...)
 
despre / contact / index / 2009-2017 © StatuiaNuda.ro
design design